marți, 7 aprilie 2015

Pe scurt ar fi prea scurt





Luna era a noastra. Si totul era al nostru. Si toate au disparut intr-o clipa. Un moment de ezitare, un minut de incredere, apoi totul a disparut in neant. Si ne intrebam "de ce?". Eu nu meritam asta. Nici tu nu meritai asta. NOI ca un intreg nu meritam asta. Dar totusi, s-a intamplat. Atat de repede incat nu am avut timp sa reactionam, sa ne aparam, sa ne protejam, sau macar sa ne vorbim o clipa. Ne mintim in fiecare zi ca totul e bine. Ne facem sperante si avem incredere oarba in nimeni si, in acelasi timp, in toata lumea. Se intampla lucruri pe care nu ni le-am fi imaginat niciodata. Ne pierdem si ne cautam, dar oare ne mai gasim? Fiecare zi care trece este un cosmar, fiecare minciuna spusa este o incercare de a ne consola si de a ne incuraja. Dar oare functioneaza? Cautam un refugiu, un loc sau o persoana in care sa ne ascundem de tot ce se afla injuru nostru. Dar oare e bine? Incercam sa infruntam problemele, sa le tinem piept si sa nu cedam. Dar oare mai putem? Ne intrebam astfel de lucruri in fiecare zi, fara sa ne dam seama ca raspunsurile le detinem doar noi. Asteptam un ajutor, dar ajutorul e inauntrul nostru. Stim ca mai e putin pana atunci, dar asteptarea ne omoara lent. Ceea ce nu vom avea niciodata este siguranta si certitudinea zilei de maine. Lucrurile nu se intampla mereu asa cum ne dorim, iar atunci cand nu stim ce se va intampla, ne copleseste frica. E o frica morbida, care ne macina pe interior. Nu stim daca ceea ce se va intampla va fi sau nu in favoarea noastra. Si asteptam. Desi ne este teama, asteptam cu nerabdare sa aflam ce se va intampla. Chiar si atunci cand suntem dezarmati si simtim ca vom sfarsi singuri intr-un pustiu unde totul este nimic si toata lumea este nimeni, continuam sa speram ca se va intampla un mircaol sau, cel putin, un lucru bun din punctul nostru de vedere. Asteptarea este cea mai silentioasa arma. Ne ucide lent, uneori, fara ca macar sa ne dam seama. Pur si simplu se intampla. Totul se termina, ceea ce asteptam nu mai vine niciodata, mai cerem timp pentru a mai astepta. Insa timpul... S-a terminat. Iar cand simti ca, pentru tine, timpul s-a terminat, inseamna ca te-ai pierdut pe tine insuti. Inseamna ca nu mai ai nici o notiune legata de persoana care erai, care obisnuiai sa fii, de tine, de nimic. Si atunci cand iti pierzi si ultima speranta, apare ceva care te ridica. O veste, o voce, un strigat, un ajutor. Si incepi din nou sa speri. Incepi sa astepti iar. Incerci sa te regasesti si, intr-un final, reusesti. Ti-e frica sa ai incredere, pentru ca nu stii daca urmatoarele evenimente vor fi sau nu in favoarea ta.

                     " Uite, ala e Carul Mare ! "
                     " Luna e a noastra.Totul e al nostru. "

     Sa nu crezi vreodata ca s-a terminat. Orice sfarsit e un nou inceput. Fiecare moment fara tine e un moment de infern, dar stim amandoi ca asta se va sfarsi curand. Poate mai curand decat ne imaginam.


" Pe scurt ar fi prea scurt. "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu