joi, 31 mai 2012

You were my sin


Ploua.. Afara si in suflet.. Ceva ciudat..Inca nu-mi pot da seama ce..
Cert este ca vechii prieteni se indeparteaza, iar de altii noi nici nu poate fi vorba.. In fine, nu e asta o problema.. Totusi.. razboaiele au reinceput... Da, vorbesc de razboaiele sufletului si trupului meu. De bine ce se termina unul, incepe altul, si altul, si altul... Se pare ca sufletul meu este un front de razboi ce nu cred ca va cunoaste vreodata pacea.
Dar exista totusi si un lucru frumos, si anume, acela ca, in timpul razboiului, o fetita s-a dus la un soldat, intinzandu-i un trandafir. Razboiul, de fapt.. totul s-a oprit un moment.. Din toata galagie de mai devreme se mai auzeau acum bataile inimii... Soldatul si fetita s-au privit in ochi o clipa.. dar parca s-au privit o vesnicie. Fetita a cazut rapusa de un gand rau. Atunci, razboiul a pornit iar. Incercand sa protejeze trandafirul, soldatul a cazut si el rapus. Curand raul incepea sa avenseze cu pasi mari, resursele binelui fiind tot mai putine. Cineva trebuia sa opreasca acest razboi, dar.. cine oare? Am tot incercat sa fac ceva, dar... in fiecare zi mai aparea cate ceva. Oare... cat am sa mai rezist?
M-am saturat sa fiu ranita si batjocorita cu nepasare... Dar nu mai am putere sa lupt. Prefer sa las lucrurile sa se intample.. Primesc o lovitura, cad, plang, ma ridic, merg mai departe. Si oricate lovituri as primi, am sa merg mai departe. Nu mai pot sa lupt, dar nici nu vreau sa ma dau batuta. Am sa le iau inplin pe toate si am sa fac tot ce se poate sa opresc acest razboi..
E greu.. si doare. Dar.. merg mai departe. Cat mai departe de voi acei care ma raniti si profitati de mine ascunsi dupa masti ce zambesc.. Am invatat sa citesc acel zambet. Sadic si parsiv ca o pisica a noptii... Ascutit si ucigator ca sabia unui samurai. AJUNGE !! Eu nu ma mai las manipulata de privirea voastra nevinovata ce nu vrea decat sa profite.

Epilog:
O atingere.. Un sarut.. O vorba buna.. Un gand.. O amintire.. Un pacat.
Si restul sa ramana fum si scrum. Moarte si viata de dupa.

3 comentarii:

  1. De fapt dacă te ridici de la pământ, tot lupți. Daca ai rămâne jos atunci însemnă ca nu ai mai lupta și te-ai lăsa învinsă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aici nu e vorba de a ma lasa sau nu invinsa.. e vorba ca nu mai pot deloc sa lupt.. am ramas fara puteri..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Primesc o lovitura, cad, plang, ma ridic, merg mai departe. "
      Asta este cel mai important. Ca in ciuda faptului ca cazi, si esti lovita, ai vointa de a te ridica, deci ambitia de a lupta, iar pe de alta parte si a astepta si a te reculege o vreme inseamna tot a lupta. Atata timp cat continui sa te mentii pe aceasta linie, indiferent daca lupti cu adevarat sau doar astepti, esti in joc.
      P.s. Imi place cum ai descris lucrurile.

      Ștergere