vineri, 11 noiembrie 2011

Rituri de dragoste şi ură ( Copyright Fabian Anton )

Se zice ca marile talente incep sa se piarda. Lumea vorbeste... Vorbeste prostii... Hai sa va arat ceva. Sa va arat dovada ca marile talente nu se pierd, ci din contra, renasc.


Rituri de dragoste şi ură 13

Nu mai cred în nimic, ce rost ar mai avea
Ruga mea... să umbrească partea stîngă a ta,
Gîndul meu să rănească umbra trupului tău
Cînd afară e toamnă şi în mine e hău

Şi în ce să mai cred, în altare de fum,
În copiii scheletici ce se joacă în drum,
În amoruri cretine ce din noi s-au cărat
Ori în tine, cel trist şi-obosit şi-ncruntat

Spune-mi, fab, ce ai face, psalmi cui ai înălţa
Cînd ţi-e viaţa doar ceaţă cu miros de cafea
Cînd acasă e doar un cuvînt idiot
Cînd uiţi ziua de mîine dar în rest ştii cam tot

Ai zîmbi, ai cînta, te-ai plimba pe sub ploi,
Ai aprinde poeme peste bălţi de noroi,
Ori mi-ai vinde iluzii să salvez lumea ta?
Nu mai cred în nimic, ce rost ar mai avea...

By: Fabian Anton

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu