miercuri, 16 noiembrie 2011

It's War...

Era o noapte rece de noiembrie.. Ii auzeam vocea plina de durere. Incercam sa nu ma las ranita de durerea lui... Ha !! Pe cine mint ? Lacrimile ma tradau incet si sigur. Dar un lucru stiam sigur si acela era ca trebuie sa raman tare. Razboiul nu era nici pe jumatate gata..
Un razboi e greu... Dar un razboi cu trupe Commando e si mai greu... Si doare sa iti vezi soldatul depunand armele. Predarea e un act de lasitate, zic eu. Chiar si atunci cand abia mai tii viata in tine. Si ala e momentul in care trebuie cu adevarat sa fii tare. Momentul in care trebuie sa fii tare pentru tine, pentru cel de langa tine si pentru cel pentru care lupti... Pentru cel care are nevoie de ajutor si cel care nu isi mai poate tine armele pregatite. Pentru cel pe care il iubesti si pentru multe alte motive... Partea buna este ca nu suntem singuri in acest razboi. Partea proasta este ca suntem putin. Partea buna este ca nu esti singur. Partea mai putin buna este ca nu e lupta mea. Am intrat in lupta pentru tine. Pentru ca aveai nevoie de un aliat si nu am vrut sa te las singur. Aveai nevoie de o rezerva, de o baza la care sa apelezi cand resursele tale scad tot mai mult. Si am ales sa fiu eu acea baza. Si privind cum se lasa ceata peste oras si peste noi... Tac si incerc sa ma odihnesc, fiind gata de o noua lupta curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu