luni, 10 octombrie 2011

All Alone



Ce mai faceţi dragii mei? Totul bine? Sper..



Dacă vă mai amintiţi de postul anterior, spuneam că, privindu-i pe cei din jurul meu cât sunt de supăraţi, mă simt nasol ca eu sunt fericită cu ce am.. Ei bine, s-a cam întors roata. Unii îşi revin, în timp ce eu mă simt tot mai distrusă şi mai devastată... Ultimele câteva zile au fost un dezastru total. Înafară de complimentul primit azi de la profa de română ( Mulţumesc doamna profesoară. Măcar acum ştiu că nu scriu degeaba ) totul a mers total d'ampixu... Nu, nu are rost să intru în detalii. Oricum sunt neinteresante. Mâine urmează o reîntâlnire după mult timp.. Oare cum va ieşi? Sper că bine..



În orice caz.. cred că am nevoie de un psiholog bun.. E un haos primordial în capul meu..



Ştie cineva vreun psiholog bun? Înafară de scumpa de Elena care îmi suportă toate toanele şi mă susţine, de scumpul de Alexandru care, la fel, îmi suportă toate toanele şi mă acceptă aşa cum sunt, şi iubita de Raluca pe care cred că am terorizat-o cu problemele mele aiurea. Mulţumesc sincer dragilor. Nu ştiu, zău, ce aş face fără voi.. Probabil ca v-aş căuta. Sau v-aş creea.



Cineva mi-a spus că sunt o fire veselă, dar mă trădeaza ochii. Adică? Adică mi se citeste durerea in ochi...



Dacă tu spui.. Aşa să fie.. Încerc din răsputeri să ascund ceea ce simt, dar cred că mai am de lucrat.. Mulţi îmi spun că ar trebui să cer ajutor atunci când am nevoie, nu când e prea târziu.. Problema este că eu nu prea realizez când am nevoie de ajutor. Sau realizez prea târziu..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu