duminică, 5 iunie 2011

Lost in a dream



Statea singura in baraca de lemn darapanata si jumatate daramata.. Statea asezata pe un butuc de lemn strangand in brate agenda plina de fotografii si amintiri.. Privea luna printr-o gaura din acoperis,gandindu-se la amorul de mult pierdut...


In acel moment si-ar fi dorit din toata inima sa nu existe.. Se gandea de ce a trebuit sa il piarda tocmai pe el.. Se gandea la toate momentele frumoase petrecute alaturi de el..

Avea senzatia ca baraca se darama incet-incet pest ea.. Ar fi vrut sa iasa, dar se simtea legata de butucul pe care statea... Ar fi vrut sa zboare. Sa pluteasca departe de locul acela. Acel loc in care il intalnise si i se daruise pentru prima data. Si ar fi vrut sa uite. Tot. Tot ceea ce fusese intre ei si tot ce se intamplase pana atunci. Dar nu putea..sau cel putin nu vroia sa poata.. Era mult prea dureros pentru ea.

Si cel mai tare o durea faptul ca nu se gandise niciodata ca l-ar putea pierde tocmai pe EL... Ar fi vrut sa mearga la el, sa se inalte si sa fie din nou impreuna.. Dar nu putea. Nu putea decat sa accepte ideea ca el nu mai exista fizic. Jos, in oras, toata lumea o cauta. Mama ei era disperata. Ar fi dat orice sa isi gaseasca fata. Dar fata ei era... era in locul in care multi isi doresc sa ajunga,dar foarte putini au ocazia. Era pe cea mai inalta creasta de munte din zona. Si baraca in care statea.. fusese ridicata de ea si de EL-ul pierdut acum multi ani . Nimeni nu stia de acel loc..cu exceptia ei. Intr-un tarziu se ridicase de pe butuc iar rochia de pe ea parea ca avea cel putin 25 de kilograme. Era rochia pe care o primise de la el cand facusera un an impreuna. Era o rochie lunga de satin mov cu dantela neagra. Noaptea devenea din ce in ce mai rece si vantul devenea tot mai agresiv si mai violent. Mainile si picioarele ii erau vinete si degerate. Abia mai pasea iar agenda din bratele ei parea atat de mica. Cu toate astea nu o lasa din brate.. Iesise din baraca de lemn si se asezase langa bradutul micut din spatele baracii. Lumina lunii era atat de puternica incat nu avea nevoie de alta sursa de lumina pentru a vedea desenul facut de el in agenda ei. Era un desen cu ei doi tinandu-se in brate pe marginea unei prapastii. Ar fi vrut sa se intoarca la mormantul lui,dar nu era in stare sa parcurga mai mult de 10 metri pana sa cada inghetata. Statuse pe jos pret de 2 ore sau mai mult, iar cand deschise ochii il vazu pe el privind-o inocent. Nu ii veni sa creada asa ca incepu sa clipeasca des,dar el era tot acolo. Neclintit si cu aceeasi privire inocenta. Ea se ridica cu greu din iarba uda si rece si se apropie de el soptindu-i: " Unde ai fost? Mi-ai lipsit. "


Dar el nu raspunse. Statea si o privea pur si simplu.. Ea incepuse sa planga cu lacrimi amare,crezand ca l-a suparat cu ceva..

Inchise ochii prabusindu-se la pamant. Cand ii deschise din nou era inconjurata de cativa medici, niste politisti si mama ei care plangea amar langa ea. Statuse in coma intreaga noapte,si numai o minune o tinuse in viata. Imediat ce isi dadu seama ce se intampla,se ridicase brusc si vrut sa plece sa il caute, dar doctorul i-a spus sa stea nemiscata. Incerca sa ii explice mamei ei de ce se ascunsese acolo..dar nu putu. Nu fusese in stare decat sa ii spuna ca ii este dor de el. Atunci..toate au inceput sa se lege. Toate plecarile sale de acasa si noptile dormite " la o prietena" incepusera sa aiba sens. Tatal sau hotarase sa renoveze baraca si sa se mute acolo. Si astfel, Brianna se mutase cu cainele sau, Atrium, in locul in care isi petrecuse prima aventura de dragoste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu