marți, 12 aprilie 2011

A New Life Has Began

...sau cum m-am redescoperit. Încep încet-încet să mă redescopăr..încep să-mi aduc aminte cum eram odată... Şi uneori stau şi mă întreb de ce mi-e atât de greu să fiu EU? Pur şi simplu nu pot. Mi-e frică. Toţi cei din jurul meu cred că mă sunosc.. dar nu e aşa.. Şi mi-e teamă să arăt ceea ce sunt cu adevărat fiiindcă ştiu că i-aş putea răni sau chiar i-aş putea indepărta. O persoană foarte importantă din viaţa mea mi-a spus că dacă ai pe cineva în sufletul tău este imposibil să-l pierzi. Dar după ce m-au văzut atâta timp aşa cum m-au văzut.. să dau acum cărţile pe faţă ar fi o greşeală,zic eu. Mai mult ca sigur vor crede că m-am schimbat.. Şi îmi răsună în cap ideea că trebuie să fiu eu ca să mă simt bine.. Deja încep să mă simt aiurea.. Privesc în urmă.. şi parcă mai bine nu priveam.. Bineînţeles că sunt şi lucruri bune pe care nu le regret nici o secundă.. Dar încă încerc să-mi dau seama de ce m-am schimbat.. Ce m-a determinat să mă schimb? Cel puţin m-am schimbat în bine? Mie nu mi se pare.. Dar începe să nu mai conteze aşa de mult,când văd că cei din jurul meu sunt fericiţi şi mă plac aşa cum sunt acum.. Eu chiar am vorbit serios când am spus că aş face orice ca să-mi văd prietenii fericiţi. De-aia mă " cert " cu mine şi refuz cu orice preţ să redevin EU... Pentru că sunt ferm convinsă că nu le-ar place.. Şi e dureros când pun în balanţă ce pierd şi ce câştig.. Raportul e incredibil.. O grămadă de legături strânse se pierd acum.. Dar altele se refac în locul lor.. Totuşi,sunt puţine..şi nu compensează nici un sfert din cât ar trebui.. Eh..asta e.. dacă aşa tre să fie.. Nu vreau să schimb nimic..cel puţin pentru moment.. Dar curând va fi timpul pentru o schimbare...

Un comentariu:

  1. Buna seara,

    Nu vreau sa te cred cand spui:"Şi mi-e teamă să arăt ceea ce sunt cu adevărat fiiindcă ştiu că i-aş putea răni sau chiar i-aş putea indepărta.". De fapt nu te cred deloc. Un exemplu e faptul ca cea mai buna prietena a mea[ne cunoastem de 10 ani] a trecut acum un an printr-o schimbare brusa si ireversibila. Nu mai e cum era mai demult, dar i-am fost aproape mereu si am renuntat pentru ea la multe chestii ce m-ar fi facut pe mine fericita si mai buna, dar am renuntat la mine pentru ea. Cand era in acea stare deplorabila mereu, absolut mereu, ma ranea ma respingea ma facea sa ma simt ca ultimul gunoi. Nu realiza car de mult tineam la ea si cat de multe am sacrificat pentru a-i asigura minimul de fericire. Ea nu aprecia nimic,chiar nimic. Iar in seara asta, acum o ora am iesit cu ea si i-am spus anumite chestii pe care as fi preferat sa nu i le spun[ceea ce ti-am explicat mai sus] si ea a zis ca da, am fost plasa ei de siguranta si asta a fost singurul ei noroc.

    In concluzie, nu trebuie sa faci decat ceea ce consideri important si sa ai rabdare. Iar prietenii adevarati raman si se vor intoarce la tine mai tarziu.

    Iar daca treci printr-o depresie...incearca sa sari peste ea...nu-i buna absolut deloc. Nu face decat sa te atraga intr-o depresie si mai mare.

    Well..mai vorbim.

    Bye bye si toate cele bune.[Sper ca o sa-ti mearga mai bine cat de curand]>:D<:]

    RăspundețiȘtergere